În timpul execuției este inevitabil să apară surprize care pot modifica designul inițial. Contează însă cum le percepem: ca pe un blocaj care dă totul peste cap sau ca pe o oportunitate de adaptare. Până la urmă, valoarea unui proiect de design nu stă doar în planșe frumoase, ci în capacitatea de a păstra totul coerent printre zeci de decizii neprevăzute.La proiectul ALB, spre exemplu, peretele dinspre balcon din bucătărie arăta simplu pe plan: o ghenă obișnuită de colț prin care tubul hotei urma să traverseze peretele spre exterior. Însă odată ce am decopertat și am început renovarea, am descoperit cum arăta de fapt interiorul acelei ghene: un labirint de țevi de gaz care făcea imposibilă traversarea pe traseul inițial.Soluția a fost să regândim geometria spațiului pe loc. Am proiectat o mască din gips-carton mai generoasă, care să ne permită un traseu ocolitor pentru tubulatură, mapând rapid toate adaptările necesare pentru mobilierul customizat înainte de a da undă verde.Astfel, am mascat tot traseul — un ocol complex al țevilor, cu două coturi la 90 de grade — într-un volum simplu și curat, cu aparența unui stâlp mai masiv, ca și cum ar fi fost gândit așa încă din prima zi.
Neprevăzutul are darul de a cerne rapid ce e superfluu și ce e cu adevărat esențial. Ne obligă să realizăm ce contează pentru identitatea spațiului și ce era doar un detaliu de umplutură pe hârtie. Iar când rezolvi o problemă tehnică prin simplificare și asumare, proiectul nu doar că supraviețuiește șantierului — iese din el mai coerent, mai așezat și cu o personalitate mult mai puternică.